TAINA SFÂNTULUI BOTEZ

Sfintul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici ; este usa prin care se întră în Sfânta Biserică. Si numai ajungând membri ai Bisericii lui Hristos ne putem învrednici si de primirea celorlalte Sfinte Taine.

Taina Sfântulul Botez a fost asezată de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele : «Mergând, învătati toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh» (Matei XXVIII, 19). Acestea le-a grăit după învierea Sa din morti.

Dar Taina Sfântului Botez nu este numai usa prin care se intră în Sfânta Biserică a lui Hristos, ci si pentru câstigarea impărătiei lui Dumnezeu, asa cum ne încredintează însusi Mântuitorul, zicând : «De nu se va naste cineva din apă si din Duh, nu va putea să intre în împărătia lui Dumnezeu.» (Ioan III, 5).

Si înaintemergătorul Mântuitorului Hristos, sfântul Ioan, a botezat la Iordam. Dar botezul lui nu era Taină, ci inchipuia doar curătirea. de păcate prin credintă si pocăintă; el era mai mult un îndemn la pocăintă, un semn văzut si pregătitor spre cele ce aveau să vină, cum mărturiseste chiar sfântul Ioan Botezătorul: «Eu unul vă botez cu apă spre pocăintă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine ; Lui nu sunt vrednic să-I duc încăltămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt si cu foc» (Matei III, 11). Mai târziu, si sfântul apostol Pavel, întâlnind în calea sa pe unii care primiseră botezul lui Ioan, i-a întrebat: «Primit-ati voi Duhul Sfânt când ati crezut ? lar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit, dacă este Duh Sfânt. Si el a zis : Deci în ce v-ati botezat ? Ei au zis: In botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis : Ioan a botezat cu botezul pocăintei, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică in Iisus Hristos. Si auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus» (Fapte XIX, 1—5), adică au primit Botezul crestin.

Sfântul Botez instituit de Mântuitorul Iisus Hristos nu este doar un semn pregătitor pentru cele ce ar fi să vină, ci este o Sfântă Taină a Bisericii lui Hristos.

Partea văzută a Tainei Sfântului Botez constă din afundarea de trei ori în apa sfintită a celui ce se botează si în rostirea cuvintelor : «Botează-se robul lui Dumnezeu. (N) In numele Tatălui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfantului Duh, amin.; acum si pururea si in vecii vecilor, amin».

Sfânta noastră Biserică face Botezul prin aiundaie, nu prin turnare sau prân stropire, pentru că chiar cuvântul botez are ânsemnarea de «a afunda”, «a cufunda». Sub formă de turnare sau prin stropire se săvârseste doar în împrejurări cu totul deosebite, când, de pildă, cineva este greu biolnav sau când nu se află la îndemână apă din destul.

Apa care se foloseste la Taina Sfântului Botez trebuie să fie naturală, curată, cu nimic amestecată.

Efectele primirii Tainei Sfântului Botez sunt : iertarea păcatului strămosesc si a tuturor păcatelor săvârsite înainte de Botez în situatia celor ce se botează mai târziu ; renasterea, sau nasterea la o viată nouă duhovnicească, viată de curătie si sfintenie ; de asemenea, primirea în sânul Sfintei Biserici, adică numărarea celui botezat între fiii ei, putându-se împărtăsi de toate celelalte Sfinte Taine si de bunurile sufletesti pe care Sfânta Biserică le dăruieste membrilor ei (cum s-a mai arătat). De aici si denumirile date Tainei Sfântului Botez: «baie», «izvor sfânt», «luminare», «renastere», «nastere din nou», «sfintire», «pecetea lui Hristos», «baia vietii”-, «baia renasterii»i «baia pocăintei».

Botezul sterge si vina si pedeapsa pentru păcate, dar el nu nimiceste si urmările păcatului strămosesc, cum sunt: slăbirea vointei si inclinarea spre rău, pofta inimii, suferintele, bolile si moartea.

Săvârsitorii Tainei Sfantului Botez sunt episcopii si preotii, căci lor le-a încredintat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a săvârsi Sfintele Taine. Numai în caz de nevoie poate boteza si diaconul, iar în cazuri cu totul deosebite poate face acest lucru si un simplu credincios, având însă grijă să rostească cuvintele care arată că lucrarea se face în numele Sfintei Treimi. In acest căz, dacă cel botezat trăieste, trebuie chemat preotul pentru citirea rugăciunilor din rânduiala Botezului si administrarea Tainei Mirungerii si împărtăsaniei.

Sfânta Taină a Botezului este săvârsită de preoti, care au primit harul sfintitor al preotiei. Este socotită sărbătoare mare pentru orice familie de crestin ziua în care copiii nou-născuti primesc Taina Sfântului Botez si intră prin ea în rândul credinciosilor crestini. Potrivit rânduielilor sale, Biserica noastră botează pe prunci, curând dupa nasterea lor. Asa a făcut ea dela început.

Daca botezul ne curăteste în primul rând de păcatul strămosesc, oare trebuie să uităm că si copiii se nasc cu acest păcat ? Stim ce spune psalmisitul: «Intru fărădelegi m-am zămislit si în păcate m-a născut maica mea» (Ps. L, 6). Stim ce spune si sfântul apostol Pavel : «De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume si prin păcat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela în care toti au păcătuit» (Rom. V, 12). Acest lucru cunoscându-l, că toti ne nastem cu păcatul strămosesc, avem noi siguranta că un prunc va trăi până la vârsta când poate să cunoască si să mărturisească credinta în Hristos, pentru ca atunci să-l botezăm ? Putem noi să riscăm ca el să moară nebotezat, sub osânda păcatului strămosesc ?

Iar dacă ne referim la vremurile străvechi, la Traditia Bisericii, vedem că de atunci, din secolele I—II si III se practica botezul copiilor. Sfintii părinti arată în scrierile lor că Biserica a primit de la apostoli obisnuinta de a administra botezul si pruncilor.

Cine poate boteza?

Dreptul de a savarsi Botezul il are numai episcopul sau preotul. In lipsa de preot poate boteza si calugarul simplu sau diaconul, iar la vreme de mare nevoie, daca pruncul e pe moarte, il poate boteza orice crestin, barbat sau femeie si chiar tatal pruncului. Cum? – Afundand pruncul de trei ori in apa curata si rostind formula sfanta a Botezului: “Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin” (Can. 44-45 al Sf. Nichifor Marturisitorul si Marturisirea Ortodoxa, partea I, Raspuns la intreb. 103, trad. cit. p. 93). Dar daca cel botezat astfel ramane in viata, preotul va completa slujba Botezului, dupa randuiala obisnuita, dar numai de la cufundare inainte, adica nu se mai citesc exorcismele si nu se mai face Sfintirea apei, ci numai il miruieste cu Sf. Mir, citindu-i rugaciunile care urmeaza de aici inainte.

Unde se savarseste Botezul?

In pridvorul sau pronaosul bisericii. Canoanele opresc savarsirea Botezului nu numai in case, ci chiar in paraclisele din casele particulare (Can. 59, Sinod. VI ecum. si Can. 31 al aceluiasi Sinod). Numai in cazuri cu totul rare si de mare nevoie, frig grozav, pericol de moarte pentru prunc etc., se ingaduie savarsirea Botezului in case.

Cand se savarseste Botezul?

Pentru Botezul pruncilor, nu exista zile sau ceasuri hotarate, pentru ca sa nu se intample sa moara nebotezati. Daca pruncul e firav si exista temere ca nu va trai, el poate fi botezat indata dupa nastere (Con. 38 al Sf. Nichifor Marturisitorul; Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 61 si 62 (trad. rom, p. 72, 77); Rugaciune la insemnarea pruncului cand i se pune numele a opta zi dupa nastere, in Molitfelnic (editia 1984, p. 13-14)). Daca nu, Botezul se face de obicei la opt zile dupa nasterea pruncului, sau in orice zi de sarbatoare dupa Liturghie.

Ce sunt nasii? Care e rostul lor la Botez si care sunt datoriile lor fata de fini?

Nasii sunt persoanele in varsta care insotesc pe prunc la Botez, raspunzand si facand cuvenita marturisire de credinta in locul si in numele pruncului ce se boteaza. Ei sunt parintii sufletesti ai pruncului, nascandu-l pentru viata cea noua, in Duhul, asa cum parintii 1-au nascut pentru viata cea trupeasca. Sunt totodata garanti (sau chezasi) ai acestuia in fata lui Dumnezeu si a Bisericii, chezasuind ca pruncul (finul) va fi crescut in credinta crestina si ca va fi un bun credincios.

Nasul trebuie sa fie crestin ortodox si bun credincios, in varsta si de acelasi sex cu pruncul ce se boteaza. Nu pot fi nasi parintii copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat sa fie numai un nas. Nasul este dator sa se ingrijeasca de viata religioasa si morala a finului sau si la vremea cuvenita sa-l invete adevarurile credintei crestine. Sa-i fie invatator si indrumator in cele sufletesti, sarguindu-se a face din el un bun credincios si vrednic madular al Bisericii in care a intrat prin Botez. La randul sau, finul este dator sa asculte pe nas si sa-l respecte, la fel ca pe parintii sai dupa trup.

Inainte de slujba Botezului ce randuiala se indeplineste pentru cel ce vine sa se boteze?

Se indeplineste mai intai Randuiala la facerea catehumenului, adica se face pregatirea celui ce are sa fie botezat. Aceasta randuiala se face in fata usilor bisericii, in pridvor, deoarece cel nebotezat, nefiind inca spalat de pacatul stramosesc, nu e madular al Bisericii si nici cetatean al cerului ale carui usi ni le deschide numai Botezul.

Care sunt partile principale ale slujbei facerii catehumenului?

Sunt: exorcismele, lepadarile si impreunarea cu Hristos.

 Ce sunt exorcismele?

Sunt trei rugaciuni in care preotul roaga pe Dumnezeu sa indeparteze de la catehumen toata puterea cea rea a diavolului.

Dar lepadarile si impreunarea cu Hristos ce sunt?

Sunt intreita lepadare a catehumenului sau a nasului, in numele catehumenului, de satana, urmata de intreita lui asigurare ca s-a unit cu Hristos.

In timpul lepadarilor, catehumenul e intors cu fata spre Apus sufland si scuipand intr-acolo de trei ori, deoarece Apusul e nu numai locul de unde vine intunericul, ci si locasul celui rau, al lui satana, care e numit si “stapanitorul intunericului” (Luca 22, 32; Efes. 6, 6, 12; Col. 1, 13). Urmand deci cuvintelor Sfantului Apostol Pavel, care ne indeamna “sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii” (Rom. 13, 12), catehumenul scuipa pe diavol, in semn ca s-a lepadat cu totul de el si de faptele lui, adica de pacate. Si, dimpotriva, atunci cand catehumenul (nasul) marturiseste unirea sa cu Hristos, o face cu fata spre Rasarit, caci intr-acolo era zidit Raiul (Fac. 2,8), din care au fost izgoniti primii oameni in urma pacatului si pe care ni-1 deschide iarasi Botezul si tot de acolo ne rasare nu numai soarele, izvorul luminii, ci ne-a si venit Lumina cea adevarata a sufletelor, Hristos, Care este numit adesea “Soarele dreptatii” sau “Rasaritul cel de sus” (Luca 1, 78, comp. si Zah. 3, 3, 8; 6, 12 si Mal. 4, 2. Vezi si troparul Craciunului. Unirea cu Hristos se face prin credinta, iar dovada se face prin marturisirea credintei crestine, adica prin rostirea Crezului. Cand cel ce se boteaza e prunc, Crezul trebuie sa-1 spuna nasul, in numele pruncului, iar nu altcineva.

Cum trebuie intelese exorcismele si lepadarile de la Botez?

Exorcismele si lepadarile nu inseamna ca Biserica socoteste pe cei ce vin la Botez ca stapaniti cu adevarat de diavol, cum sunt demoniacii, indracitii sau cei munciti de duhuri necurate, ele vor sa spuna numai ca cel ce nu-L are inca pe Hristos se afla in robia pacatului, si deci in puterea diavolului, care stapaneste pe cei in pacat, sau in afara harului (Efes. 2, 2). Din aceasta robie il elibereaza Biserica pe catehumen prin exorcisme si lepadari, trecandu-l sub puterea lui Hristos, Stapanul nostru cel adevarat si bun.

Care e prima parte de seama a slujbei Botezului?

Este sfintirea apei pentru botez, printr-o ectenie si o lunga si frumoasa molitva, in care preotul se roaga pentru sine insusi, ca Dumnezeu sa-i ajute sa savarseasca cu vrednicie Sfanta Taina, pentru cel ce se boteaza si pentru sfintirea apei prin harul si puterea Sfantului Duh.

Care e a doua parte de seama a slujbei Botezului si ce simbolizeaza ea?

Este ungerea celui ce se boteaza cu untdelemnul bucuriei (Ps. 44, 9 si Evr. 1, 9) pe frunte, piept, la maini si la picioare. Acest untdelemn este binecuvantat atunci de catre preot, printr-o rugaciune deosebita, si din el preotul toarna in apa botezului, de trei ori, crucis. Ungerea inseamna mai multe lucruri:

a) Intai, ca untdelemnul fiind rodul maslinului, ungerea cu el este semnul milei si al bunatatii dumnezeiesti, prin care catehumenul a fost izbavit din noianul pacatelor, asa cum ramura de maslin, adusa de porumbel lui Noe, era semnul impacarii maniei dumnezeiesti si al izbavirii din potop (Fac. 8, 11). Caci apa potopului a fost preinchipuirea Botezului, precum ne invata Sf. Apostol Petru (I Petru 3, 20-21), iar porumbelul preinchipuia pe Duhul Sfant.

b) Al doilea, ne aduce aminte de ungerea cu care erau unsi in Legea veche arhiereii, imparatii si proorocii, cu care a fost uns insusi Mantuitorul, “Unsul Domnului”( IRegi 10,1, 5; Isaia61, l; Luca 4,18; Fapte 10,10, 38) si la care ne-a facut si pe noi partasi, caci insusi numele de “crestin” vine de la cuvantul grecesc Hristou, care inseamna “uns”.

c) Al treilea, ungerea inchipuie aromatele cu care a fost uns trupul Domnului, inainte de ingropare, deoarece catehumenul va inchipui, prin afundarea in apa, ingroparea impreuna cu Hristos si invierea impreuna cu El.

Care este a treia parte de seama a slujbei Botezului si ce inchipuie ea?

A treia si cea mai de seama parte a slujbei Botezului este insasi savarsirea Tainei, adica intreita afundare a pruncului de catre preot in apa sfintita din cristelnita, cu cuvintele: “Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (N), in numele Tatalui (la intaia afundare) si al Fiului (la a doua afundare) si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin” (la a treia afundare).

Aceasta intreita afundare arata pe de o parte ca temeiul credintei noastre e Sfanta Treime, iar pe de alta inchipuie cele trei zile petrecute de Domnul in mormant (Matei 12, 40); prin afundarea in apa se inchipuie moartea noastra pentru viata in pacat, de pana aici, si ingroparea noastra impreuna cu Hristos; iar prin iesirea din apa se inchipuie invierea noastra impreuna cu El, pentru viata cea noua intru Hristos.

Prin Botez, spalandu-ni-se pacatele, ne facem astfel partasi mortii si invierii lui Hristos, intram intr-o viata noua, suntem morti pentru pacat si viem pentru Dumnezeu (Rom. 6, 3-11).

Cristelnita si apa botezului este pentru noi mormant si maica duhovniceasca, nascandu-ne pentru Hristos si tinand deci locul pantecelui celui curat al Fecioarei din care S-a nascut Acesta516 (Sf. Simion al Tesalonicului, loc. cit).

Comments are closed.