TAINA SFINTEI IMPARTASANII

193. Cine are dreptul de a da Sfanta Impartasanie?

Numai preotul (sau arhiereul). Diaconul poate impartasi la vreme de mare nevoie pe mireanul ce se apropie de moarte, numai daca e lipsa de preot. Daca intr-un asemenea caz lipsea si diaconul, dar erau la indemana Sfintele Taine, Sfantul Simion al Tesalonicului – pentru cazuri “de mare nevoie si cu multa luare aminte” – ingaduia prin pogoramant ca, chiar si un cantaret sau un credincios mai curat si mai cucernic sa poata impartasi pe cel ce e pe moarte, spre a nu raposa acesta lipsit de merindea vietii celei vesnice. Calugarii si pustnicii, care vietuiesc in locuri departate de biserici si de preoti, de asemenea se pot impartasi singuri, dar cu o anumita randuiala .

194. Cand si de cate ori pe an se cuvine sa se impartaseasca credinciosul?

Impartasirea crestinului fiind strans legata de spovedanie sau marturisire, tot ce am spus despre timpul sau termenele de spovedanie se potriveste si aici. Adaugam ce spun despre acest lucru Povatuirile din Liturghier: “Preotii de enorie sa invete pe poporenii lor ca, intr-un cuget curat, atat parte barbateasca cat si femeiasca, de va fi cu putinta la praznice, iar de nu, negresit in cele patru posturi de peste an, sa se pregateasca pentru Sfanta impartasanie… Iar de vor vrea sa se apropie de Sfanta impartasanie si afara de cele patru posturi obisnuite, sa posteasca mai inainte… si sa se pregateasca dupa randuiala, prin marturisirea pacatelor…”. De dorit este ca fiecare crestin sa se impartaseasca cat mai des, bineinteles pregatindu-se din vreme pentru aceasta (I Cor. 11, 28-29).

195. Cine se poate impartasi?

Numai cei pregatiti si vrednici, caci asa ne invata Sf. Apostol Pavel: “Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar; caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind Trupul Domnului” (I Cor. 11, 28-29). La fel ne invata si Sfintii Parinti.

In general, sunt opriti de la impartasire cei vinovati de pacate grele (lepadare de credinta, ucideri, desfranare, curvii, furturi si hotii, camatarii (Can. 32 al Sf. Nichifor Marturisitorul (La Nic. Milas, op. cit., vol. II, part. II, p. 239), cei ce umbla cu farmece sau vraji si descantece), dupa cum scrie in Molitfelnic la invatatura pentru canoanele de spovedanie, si aceia pe care ii va gasi nevrednici duhovnicul. Dar chiar cei curati si vrednici nu se pot impartasi fara pregatirea trebuincioasa.

196. Cum se cuvine sa ne pregatim pentru impartasire?

Pregatirea pentru impartasire este trupeasca si sufleteasca. Ea consta din:

a) spovedanie (marturisirea pacatelor), fara de care nimeni nu se poate impartasi. Numai copiii pana la varsta de 7 ani sunt scutiti de spovedanie;

b) impacarea cu toti. Sa nu fi certat cu nimeni si sa nu ai nimic impotriva cuiva;

c) infranarea de la orice pofta (impreunarea trupeasca) cel putin cu cateva zile inainte (Sf. Ap. Pavel, in Epist. 1 catre Cor., 7,5; Timotei, Episcopul Alexandriei, Can. 5 (la Milas, op. cit., trad. p. 152), Sf. Simion al Tesalonicului, Rasp. la intreb. 16, trad. rom. p. 315; Tipicul cel Mare (al Sf. Sava), cap. 34, p. 42) si abtinerea de la mancare si bautura in ziua impartasirii; numai celor bolnavi pe moarte li se poate da Sfanta impartasanie pe mancate(Sf. Nichifor Marturisitorul, Can. 9, (la Nic. Milas, op. cit., trad. p. 231));

d) citirea pravilei pentru impartasire, adica a rugaciunilor pregatitoare pentru impartasirea cu vrednicie, pe care uneori le citeste preotul in numele credinciosilor, in biserica, inainte de impartasire534 (Despre pravila de cuviincioasa pregatire sufleteasca si trupeasca pentru impartasire, vezi mai pe larg in Povatuirile din Liturghier, ed. 1987). (Vezi-le in Ceaslov sau in Cartea de Rugaciuni).

197. Cand si cum se impartasesc credinciosii (mirenii)?

Credinciosii (mirenii) se impartasesc afara din Altar, in fata usilor imparatesti, dupa ce se impartasesc sfintitii liturghisitori, anume atunci rand rasuna chemarea: “Cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati”. In fruntea lor, adica indata dupa clerici, se impartasesc mai intai slujitorii bisericesti inferiori, care au hirotesie de ipodiaconi, citeti sau cantareti, apoi calugarii fara hirotonie si in fine credinciosii de rand. La vremea cuvenita se apropie fiecare cu cuviinta si cu evlavie, in liniste si cu buna randuiala, intai barbatii, incepand cu cei mai batrani, apoi femeile si in urma copiii, tinand in mana cate o lumanare aprinsa, in semn de bucurie si cinste pentru Stapanul Hristos al Carui Sfant Trup si Sange il vor primi in casa trupului si a sufletului lor. Inainte de a-i impartasi, preotul citeste, in inimile lor si in auzul tuturor, rugaciunile pe care le zic si sfintitii slujitori in altar in timpul impartasirii lor: “Cred, Doamne, si marturisesc…”, “Cinei Tale celei de taina…” si “Nu spre judecata sau spre osanda…”. Bun si frumos este obiceiul vechi ca, inainte de impartasire, fiecare sa-si ceara iertare de la toti cei din biserica, sarutand cei mai mici mana celor mai mari in semn de supunere si de respect (copiii fata de parinti, finii fata de nasi). Spre deosebire de clerici, credinciosii primesc deodata atat Trupul cat si Sangele Domnului din potir, cu lingurita, din mana preotului, care spune de fiecare data: “Se impartaseste robul (roaba) lui Dumnezeu (N) cu cinstitul si Sfantul Trup si Sange al Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci”.

In timpul cand se impartasesc credinciosii, la strana se anta chinonicul, adica imnul impartasirii: “”Trupul lui Hristos primiti… ” sau “Cinei Tale celei de taina…”.

Dupa impartasire fiecare isi sterge buzele cu stergarul din mana preotului, saruta Sfantul Potir, ca pe insasi coasta lui Hristos, din care a curs sange si apa, si se inchina multumind lui Dumnezeu. Apoi primeste anafora, la Paste artos sau “Paste mic”, putin vin pentru a-si clati gura si pentru ca sa nu manance altceva dupa Sfanta impartasanie.

Cel ce a primit Sfanta impartasanie se cuvine sa nu mai sarute icoane sau mana cuiva, sa nu scuipe pe jos si sa aiba grija mai cu seama ca nici un cuvant de ocara, de blestem, de clevetire sau orice vorbire desarta sa nu spurce gura sa, pentru cinstirea dumnezeiescului Trup si Sange pe care l-a primit in ea.

198. Cum se face impartasirea bolnavilor?

Bolnavii pot fi impartasiti de preot afara din biserica, adica la casele lor, sau la spital, cu particele din Sfantul Trup, Sfintit anume pentru acest scop in Joia Patimilor si pastrat in Alfar, in chivotul de pe Sfanta Masa. In aceste cazuri, impartasirea se face dupa o randuiala deosebita, inscrisa in Molitfelnic (Randuiala, ce se face cand se va intampla a se da foarte grabnic celui bolnav impartasirea). Nu se poate da insa Sfanta impartasanie bolnavilor cazuti in stare de inconstienta, nesimtire sau celor iesiti din minti, nebuni.

Comments are closed.